j3 j1 j2

Parteneri:

 

Supraponderabilitate şi Obezitate

Diabetul non-insulino dependent, de tip 2, este asociat în mai mult din 80% din cazuri cu un exces semnificativ al greutăţii şi se caracterizează printr-o condiţie metabolică de hiperinsulină. Rata de insulină din sânge este prin urmare ridicată, deşi, acest hormon care ar trebui să regleze nivelul de glucoză din sânge nu îşi îndeplineşte pe deplin rolul.

În prezent, consiliul pentru dietoterapia diabetului se bazează în primul rând pe utilizarea unei diete "precaute", adecvată pentru populaţia generală, care urmează în prezent dieta cunoscută în limbajul familial sub denumirea de dietă "mediteraneană".

Ulterior se recomandă o creştere a consumului de alimente bogate în "fibre", conţinute din abundenţă în cerealele integrale, legume si fructe: aceste fibre non-digerabile sunt în măsură să intervină în mod pozitiv în absorbţia de grăsimi la nivel intestinal.

Mai mult decât atât, în prezenţa excesului de greutate, este important să se limiteze aportul de calorii, urmând o dietă controlată, săracă în calorii.

De mare ajutor în acest sens, sunt îndulcitorii cu un conţinut foarte scăzut de calorii, care pot asigura un gust plăcut pentru anumite alimente şi băuturi, fără a afecta în mod negativ sănătatea. Am menţionat deja că aportul de "zaharuri simple" (prin aportul de calorii şi efecte metabolice asociate ulterioare) trebuie restricţionat în mod drastic în rândurile populaţiei de orice vârstă, şi în special, la pacienţii cu probleme grave de sănătate, cum ar fi: supraponderalitate, obezitate, diabet zaharat şi sindromul latent plurimetabolic.

Este evident faptul că în cazul pacientului diabetic vor fi aplicate toate măsurile necesare pentru obţinerea unui bun control al glicemiei după mese; pentru a nu exista excese alimentare cu "alimente interzise" sau din listele cu alimentele restricţionate, ci restricţii rezonabile privind aportul de alimente bogate în zaharuri sau grăsimi, luând în considerare, de asemenea, aportul de calorii, în raport cu consumul energetic aferent activităţii fizice.

Cei mai mari aliaţi ai diabetului, după cum am menţionat, sunt, de fapt, excesul în greutate şi stilul de viaţă sedentar.

În prezent, studiile recente au relevat că un copil obez din patru şi un adolescent obez din cinci prezintă toleranţă scăzută la glucoză, stare care adesea duce la diabetul de tip 2. Aceşti pacienţi sunt, de asemenea, purtătorii unor cantităţi mari de insulină în sânge, insulină care, de asemenea, are o eficacitate redusă (hiperinsulinism şi rezistenţă la insulină).

Doar prevenirea manifestată prin activitate fizică şi sportivă adecvată şi prin intermediul unui regim alimentar corespunzător, poate duce la evitarea instaurării diabetului zaharat la aceşti pacienţi.

Obezitatea, apărută ca fenomen în societăţile în curs de dezvoltare şi cele dezvoltate, reprezintă în acest sens, o adevărată plagă socială.

Prin obezitate se înţelege o tulburare metabolică caracterizată prin acumularea excesivă de grăsime în corp.

Un parametru eficient utilizat de nutriţionişti pentru a evalua greutatea corporală şi pentru identificarea şi cuantificarea excesului de grăsime îl constituie indicele Body Mass Index (BMI) sau Indicele Masei Corporale, dat de greutatea pacientului exprimat în kilograme împărţit la pătratul înălţimii exprimate în metri. (a se vedea tabelul de la pagina 17).

În acest moment se impune să aprofundăm unele aspecte fundamentale cu privire la nutriţia umană: pornind tocmai de la "mentalitatea" de a te simţi bine la masă, de multe ori prin redescoperirea tradiţiilor mediteraneene, vechi şi solide, împreună cu validitatea celor mai recente descoperiri ştiinţifice, se poate obţine o îmbunătăţire semnificativă a stării de sănătate per ansamblu.

Nu sunt produse in aceasta categorie.